Cauzele sindromului privitului la calculator diferă de la o persoanlă la alta și necesită consultații optometrice regulate.
Probleme de vedere necorectate, pot crește gradul de severitate al simptomelor sindromului privitului la calculator. Privirea în ecranul unui claculator este diferită de citirea unei pagini tipărite. Adesea, literele de pe ecranul unui calculator nu sunt definite precis, nivelul contrastului literelor față de fundal este redus și prezența strălucirii și a reflexiilor de pe ecran pot face vizualizarea dificilă.
Distanțele de vizualizare și unghiurile utilizate pentru activitatea la calculator sunt adesea diferite de cele utilizate la citit sau scris. Ca și rezultat, focalizarea și mișcările ochilor necesare pentru vizualizarea calculatorului pot solicita și mai mult sistemul vizual.
În plus, prezența unor probleme minore de vedere poate afecta semnificativ confortul și performanța utilizării calculatorului. Problemele de vedere necorectate sau corectate partial, pot fi factori majori care contribuie la oboseala ochilor cauzată de calculator.
Chiar și persoanele care au rețetă pentru ochelari de vedere sau lentile de contact pot constata că aceasta nu este corespunzătoare pentru distanța specifică vizualizării ecranului calculatorului. Unele persoane își înclină capul în unghiuri neobișnuite deoarece ochelarii lor nu sunt concepuți pentru a privi calculatorul. Sau se apleacă spre ecran pentru a vedea mai clar. Pozițiile lor pot duce la spasme musculare, sau dureri ale gâtului, umerilor sau spatelui.
În cele mai multe cazuri simptomele sindromului privitului la calculator apar din cauza faptului că cerințele vizuale ale sarcinii depășesc capacitățile vizuale ale individului de a le efectua confortabil. Cel mai mare risc pentru dezvoltarea sindromului privitului la calculator îl au persoanele care petrec două sau mai multe ore continuu la calculator în fiecare zi.
Cum este diagnosticat sindromul privitului la calculator?
Sindromului privitului la calculator poate fi diagnosticat printr-o consultație oftalmologică completă. Testarea, cu accent special pe cerințele vizuale specifice distanței de lucru la calculator, poate include:
-> Antecedente medicale ale pacientului pentru determinarea oricărui simptom pe care acesta îl resimte, dar și prezența unor probleme medicale generale, medicamente luate sau factori de mediu ce pot contribui la simptome legate de utilizarea calculatorului.
->Măsurarea acuității vizuale pentru a evalua măsura în care vederea poate fi afectată
->Determinarea dioptriilor pentru a compensa eventualele erori de refracție (miopie, hipermetropie sau astigmatism).
->Testarea modului în care ochii focalizează, se mișcă și lucrează împreună. În scopul de a obține o imagine clară și unitară a ceea ce pacientul privește, ochii trebuie să își modifice eficient focalizarea, să se miște și să lucreze împreună. Această testare va căuta probleme care împiedica ochii să focalizeze eficient sau care fac dificilă folosirea ambilor ochi.
Acest consult poate fi efectuat fără utilizarea de picături pentru ochi, pentru a determina reacțiile ochiului în condiții normale de vedere. În unele cazuri, precum cea în care puterea de focalizare este absentă, pot fi utilizate picături. Scopul lor este de a menține neschimbată focalizarea pe durata efectuării testului.
Folosind informațiile obținute în urma acestor teste, împreună cu rezultatele altor teste, optometristul dumneavoastră poate determina dacă suferiti de sindromului privitului la calculator și vă poate sfătui cu privire la opțiunile de tratament.
Metode de tratare a sindromului privitului la calculator
Soluțiile pentru problemele de vedere legate de calculator sunt variate. Cu toate acestea, simptomele sindromul privitului la calculator pot fi atenuate prin îngrijirea regulată a ochilor și schimbarea modului de vizualizare a ecranului computerului.
De asemenea, consultațiile optometrice regulate și obiceiurile de vizionare adecvată pot ajuta la prevenirea sau reducerea dezvoltării simptomelor asociate cu sindromul privitului la calculator.
Articol preluat de pe site-ul Amerian Optometric Association
Sindromul privitului la calculator se datorează utilizării prelungite a computerului și se manifesă printr-o serie de probleme la nivelul vederii.
Multe persoane resimt un disconfort al ochilor și probleme de vedere când sunt expuși perioade îndelungate în fața monitorului. Nivelul de disconfort crește direct proporțional cu utilizarea calculatorului.
Cele mai comune simptome asociate cu sindromul privitului la calculator sunt:
Oboseala ochilor
Dureri de cap
Vedere încețoșată
Senzația de ochi uscați
Dureri la nivelul gâtului și a umerilor
Aceste simptome pot fi cauzate de:
iluminarea slabă
strălucirea ecranului calculatorului
distanța necorespunzătoare față de ecran
poziția incorectă pe scaun
probleme de vedere necorectate
o combinație a acestor factori
Măsura în care persoanele resimt aceste simptome depinde adesea de nivelul lor de abilități vizuale, dar și de perioada pe care o petrec în fața calculatorului.
Problemele de vedere necorectate, precum hipermetropia și astigmatismul, problemele de focalizare sau de coordonare a ochilor, dar și modificările de îmbătrânire a ochilor (prezbitismul), pot contribui la dezvoltarea simptomelor vizuale în timpul utilizării calculatorului.
Multe dintre simptomele resimtite de utilizatorii de calculatoare sunt doar temporare și se vor reduce în intensitate după încetarea utilizării calculatorului.
Totuși, anumite persoane pot avea în continuare abilitățile vizuale reduse, precum vedere încețoșată la distanță chiar și după încetarea utilizării calculatorului. Dacă nu se face nimic pentru a rezolva cauza problemei, simptomele vor continua să reapară și posibil să se agraveze prin utilizarea viitoarea a computerului.
Prevenirea sau reducerea problemelor de vedere asociate cu sindromul privitului la calculator implică luarea de măsuri pentru a controla iluminatul și stralucirea ecranului calculatorului, stabilirea unei distanțe corespunzatoare de muncă, o poziție corectă în fața computerului și asigurarea că și cele mai mici probleme de vedere sunt corectate corespunzător.
Dezvoltarea completă a ochiului are loc până la împlinirea vârstei de 7 ani, atunci când poate fi comparat din punct de vedere fizic cu ochiul adultului. Ochiul poate avea modificari de lungime pe tot parcursul vietii in functie de activitatea pe care o face fiecare.
Etapele dezvoltării ochiului:
Ochiul nou-născutului
La naștere, copiii văd în tonuri de gri. Percepția culorilor începând să se devolte din primele luni de viață și se definitivează abia la trei ani. Tot până la vârsta de 3 ani, globul ocular, aplatizarea corneei și a cristalinului se află într-o creștere intensă.
Corneea
În primele luni de viață, corneea este insensibilă, fapt exrtrem de periculos atunci când are loc pătrunderea în sacul conjunctival a corpilor străini deoarece copilul nu prezintă durere, anxietate sau alte iritații. În jurul vârstei de un an, sensibilitatea corneei crește.
Irisul
Irisul formează partea anterioară a tunicii vasculare şi are aspectul unei diafragme care separă camera anterioară de camera posterioară a ochiului. În centru prezintă un orificiu, pupila, care are rolul de a regla lumina incidentă. Acesta poate avea o culoare diferită – de la albastru deschis la negru. Culoarea lui depinde de conținutul de melanină: cu cât este mai mare cantitatea de pigment, cu atât irisul este mai închis la culoare; o cantitate mică de pigment determină culoarea gri sau albastru deschis al ochilor. Irisul copiilor conține puțin pigment, de aceea nou-născuții și sugarii au ochi de un albastru-gri. Culoarea definitivă a irisului se stabilește către vârsta de 10 – 12 ani.
Cristalinul
Este al doilea sistem optic major, căruia îi revine aproximativ o treime din puterea de refracție a ochiului. Diametrul cristalinului variază considerabil cu vârstă. La nou-născuți, forma cristalinului este aproape sferică, grosimea sa este de aproximativ 4 mm, diametrul – 6 mm, iar curbura suprafeței anterioare – 5.5 mm. La adulții tineri și la vârstnici, grosimea cristalinului atinge 4,6 mm și diametrul – 10 mm; totodată, raza de curbură a suprafeței anterioare se mărește până la 10 mm, iar a celei posterioare – până la 9 mm. Tot odată cu vârsta se modifică și puterea de refracție a cristalinului: dacă la copii aceasta este de 43,0 D, la adult ea scade la 20,0 D.
Retina
Retina este componenta care perceape lumina și transformă energia luminii în impulsuri nervoase, care apoi sunt transmise prin intermediul unui lanț de neuroni în centrele vizuale ale cortexului cerebral, unde are loc percepția și prelucrarea informațiilor vizuale.
Camera anterioară a ochiului
La naștere, camera anterioară a ochiului este deja formată, însă forma și mărimea acesteia diferă mult de camera anterioară a ochiului adultului. Acest fapt se datorează axei antero-posterioare scurte a ochiului, particularităților de formă a irisului și formei sferice a suprafeței anterioare a cristalinului.
Orbita
Orbita este baza osoasă cu rol de protecție a ochiului. Orbita unui nou-născut are un diametru orizontal mai mare decât cel vertical, o adâncime mică și o formă aseamănătoare unei piramide triunghiulare, a cărei axă este îndreptată în față.
Peste 99% din populația cu vârste cuprinse între 43 și 50 de ani au nevoie de ochelari de citit
21 septembrie 2020
Categorii:
Articole
Numiți și de aproape, ochelarii de citit au dimensiuni reduse și se așează pe vârful nasului pentru a se putea privi peste ei. Ochelarii pentru citit se prescriu în funcție de distanța la care se dorește a citi și de activitatea pe care o face fiecare.
Potrivit studiilor efectuate în cauză, în majoritatea cazurilor, necesitatea ochelarilor de citit apare după vârsta de 40 de ani, odată cu PRESBIOPIA.
Mai mult de atât, aceleași studii arată că peste 99% din populația cu vârste cuprinse între 43 și 50 de ani poartă ochelari de citit.
Presbiopia reprezintă pierderea treptată a capacității de focalizare a lentilei ochiului (cristalinul) odată cu înaintarea în vârstă. Aceasta nu este o boală, ci o îmbătrânire firească a cristalinului.
Pentru identificarea necesității acestei măsuri de corecție se recomandă efectuarea unui consult optometric atunci când vei simți tulburări ale vederii de aproape, mai precis: vederea în ceață, scrisul dublat și îndepărtarea telefonului pentru a putea vedea mai clar.
Indiferent de prezența sau chiar de absența unei anumite simtomatologii, un consult optometric anual poate identifica și corecta problemele vizuale.
Ochii se schimbă constant în primii ani de viață, motiv pentru care necesită o atenție sporită în ceea ce privește o protecție adecvată a ochilor. Pe lângă alimentația bogată în fructe și legume și urmărirea îndeaproape a progresului vizual, ca părinte trebuie să știi că ochii copiilor sunt mult mai sensibili la razele ultraviolete decât ochii adulților și că cei mici au nevoie de protecție oculară de fiecare dată când soarele strălucește pe cer.
Atunci când achiziționezi o pereche de ochelari trebuie să ai în vedere următoarele sfaturi:
✨ Insistă pe lentile cu protecție UV completă;
✨ Ramele de ochelari pentru copii trebuie să fie confortabile;
✨ Ai grijă să alegi cele mai bune rame pentru copilul tău;
✨ La fel ca și pentru ochelarii de soare pentru copii, lentilele de ochelari pentru copii trebuie să fie ușoare - lentilele din plastic sunt recomandate pentru siguranță în caz de rupere.
✨ Dacă copilul tău este deosebit de activ sau participă la sport, cere mai multe informații de la profesioniștii din domeniul sănătății ochilor despre acoperirea lentilelor specializate sau despre ochelarii de soare.
De asemenea, vizitele la optometrist se vor face anual în cazul copiilor cu vicii de vedere, și este absolut obligatorie pentru ceilalți:
- înainte de începerea școlii
- la 14 ani pentru a detecta eventualele modificări în ochii adolescentului;
- atunci când tânărul adult se înscrie pentru prima oară pentru a obține permisul de conducere.
Tulburările de vedere pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții de zi cu zi, întrucât acestea includ vederea încețoșată, halouri, pete oarbe, flocoane și alte simptome.
De reținut! Este foarte important să îți faci o programare la optometrist încă de la primele simptome, pentru a putea determina cauzele problemelor de vedere, precum și remediile acestora.
Printre principalele tulburări de vedere, amintim:
MIOPIA
Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare. Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect, atunci când traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei, permițând doar distingerea obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea. Este o condiţie moştenită care se descoperă de obicei în jurul vârstei de 8 – 12 ani şi avansează odată cu dezvoltarea organismului. Între 20 şi 40 de ani modificările devin nesemnificative
HIPERMETROPIA
Hipermetropia apare atunci când globul ocular este în mod neobişnuit mai scurt, astfel că razele de lumină nu sunt focalizate pe retină ci în spatele acesteia. Este o condiţie de obicei moştenită. Persoanele cu hipermetropie văd neclar la toate distanţele şi trebuie să depună constant efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară.
ASTIGMATISMUL
Astigmatismul apare când corneea prezintă curburi anormale şi are mai degrabă o formă ovală decât rotundă. Pentru persoanele cu astigmatism, toate obiectele, atât apropiate cât şi îndepărtate, sunt deformate. Imaginile sunt înceţoşate datorită faptului că unele raze de lumină sunt focalizate, iar altele nu.
PREZBIOPIA
Prezbiopia este un fenomen natural asociat cu înaintarea în vârstă, caracterizat prin faptul că lentila ochiului – cristalinul – în mod normal moale şi flexibilă, devine tare şi mai puţin elastică. Acest lucru face ca această lentilă să nu mai poată focaliza la fel de bine lumina care pătrunde în ochi de la obiectele de aproape, cauzând astfel vederea în ceaţă la distanţa de citire. Prezbiopia nu este o boală, este o parte normală şi naturală a procesului de îmbătrânire şi are loc la aproape toată lumea în jurul vârstei de 40 de ani.