Dezvoltarea completă a ochiului are loc până la împlinirea vârstei de 7 ani, atunci când poate fi comparat din punct de vedere fizic cu ochiul adultului. Ochiul poate avea modificari de lungime pe tot parcursul vietii in functie de activitatea pe care o face fiecare. Etapele dezvoltării ochiului: Ochiul nou-născutului La naștere, copiii văd în tonuri de gri. Percepția culorilor începând să se devolte din primele luni de viață și se definitivează abia la trei ani. Tot până la vârsta de 3 ani, globul ocular, aplatizarea corneei și a cristalinului se află într-o creștere intensă.  Corneea În primele luni de viață, corneea este insensibilă, fapt exrtrem de periculos atunci când are loc pătrunderea în sacul conjunctival a corpilor străini deoarece copilul nu prezintă durere, anxietate sau alte iritații. În jurul vârstei de un an, sensibilitatea corneei crește. Irisul Irisul formează partea anterioară a tunicii vasculare şi are aspectul unei diafragme care separă camera anterioară de camera posterioară a ochiului. În centru prezintă un orificiu, pupila, care are rolul de a regla lumina incidentă. Acesta poate avea o culoare diferită  – de la albastru deschis la negru. Culoarea lui depinde de conținutul de melanină: cu cât este mai mare cantitatea de pigment, cu atât irisul este mai închis la culoare; o cantitate mică de pigment determină culoarea gri sau albastru deschis al ochilor. Irisul copiilor conține puțin pigment, de aceea nou-născuții și sugarii au ochi de un albastru-gri. Culoarea definitivă a irisului se stabilește către vârsta de 10 – 12 ani. Cristalinul Este al doilea sistem optic major, căruia îi revine aproximativ o treime din puterea de refracție a ochiului. Diametrul cristalinului variază considerabil cu vârstă. La nou-născuți, forma cristalinului este aproape sferică, grosimea sa este de aproximativ 4 mm, diametrul – 6 mm, iar curbura suprafeței anterioare – 5.5 mm. La adulții tineri și la vârstnici, grosimea cristalinului atinge 4,6 mm și diametrul – 10 mm; totodată, raza de curbură a suprafeței anterioare se mărește până la 10 mm, iar a celei posterioare – până la 9 mm. Tot odată cu vârsta se modifică și puterea de refracție a cristalinului: dacă la copii aceasta este de 43,0 D, la adult ea scade la 20,0 D. Retina Retina este componenta care perceape lumina și transformă energia luminii în impulsuri nervoase, care apoi sunt transmise prin intermediul unui lanț de neuroni în centrele vizuale ale cortexului cerebral, unde are loc percepția și prelucrarea informațiilor vizuale.  Camera anterioară a ochiului La naștere, camera anterioară a ochiului este deja formată, însă forma și mărimea acesteia diferă mult de camera anterioară a ochiului adultului. Acest fapt se datorează axei antero-posterioare scurte a ochiului, particularităților de formă a irisului și formei sferice a suprafeței anterioare a cristalinului. Orbita Orbita este baza osoasă cu rol de protecție a ochiului. Orbita unui nou-născut are un diametru orizontal mai mare decât cel vertical, o adâncime mică și o formă aseamănătoare unei piramide triunghiulare, a cărei axă este îndreptată în față.